României de astăzi este de 7 ori mai puternică decât în vremea în care Emil Constantinescu căuta sprijin la FMI. În 1999, PIB-ul României era de 33 mld. euro (euro nu exista pe atunci, dar echivalarea poate fi făcută), faţă de 220-230 de miliarde de euro, azi. Atunci 100 de milioane de dolari însemna o tranşă de la FMI, azi este doar un ajutor oarecare pe care statul îl garantează unei companii aviatice. Dar şi aşteptările cresc.
Economia
Veniturile bugetului s-au redus cu 5 miliarde de lei (şapte luni la şapte luni), iar cheltuielile au crescut cu 26,6 de miliarde de lei, an/an. Toamna va arăta dacă firmele cărora le-au fost amânate datoriile către stat mai există – şi singurul mod de a arăta că au rămas la suprafaţă este să-şi plătească datoriile.
Industria şchiopătează serios, minus 16%, la şase luni, an/an.
Construcţiile au un plus 19% la şase luni, an/an, dar ponderea lor în PIB este redusă. Consumul populaţiei îşi revine, plus 0,5% la şase luni, an/an. Dar deficitul comercial se adânceşte.
Cursul leu/euro, de 4,84 lei/euro, la 31 august (plus 1,46% faţă de ianuarie) este stabil – unul dintre puţinele lucruri bune în această perioadă tulbure.
Însă „luminiţa de la capătul tunelului”, o sintagmă ce a făcut carieră în vremea cuplului Constantinescu-Ciorbea, nu se vede azi. Economia nu mai este aceeaşi, este drept, dar nici aşteptările nu mai sunt la fel.
Sursa: Ziarul Financiar